Am fost provocată recent să aprofundez subiectul legăturii dintre căsătorie și sănătate pornind de la ipoteza că ”sănătatea e mai bună în doi”. Înainte de a citi continuarea ilmainen porno articolului opriți-vă și spuneți-vă părerea. Considerați că cele două sunt legate și efectele uneia asupra celeilalte sunt pozitive?
În jurul anului 2005, Jamila Bookwala constata că până la un momentdat cei mai mulți cercetători și-au concentrat studiile pe căsătorie ca statut mai mult decât ca instituție sau relaționare concluzionând că a fi căsătorit face o diferență semnificativă în viața oamenilor având contribuții pozițive în domeniul sănătății mai ales în cuplurile care erau căsătorite și în a doua jumătate a vieții.
Pienta, Hayward și Jenkins demonstrau în preajma anului 2000 că persoanele căsătorite la momentul pensionării aveau o sănătate mai bună, luând în considerare prevalența unor boli cronice dar și ne-cronice, gradul de funcționalitate și eventuale dizabilități. (Se cere precizarea faptului că termenul de dizabilitate folosit aici și mai departe se referă la sensul primar al cuvântului, anume ”Stare fizică, psihică sau mintală, care limitează o persoană în deplasare, activitate, receptare”.)
Căsătoria la vârsta a treia
Ideile sunt regăsite și într-un studiu anterior pe care îl semnează Murphy, Glaser și Grundy în 1997, realizat pe populația Marii Britanii. Concluziile celor trei sunt că bolile de durată s-au instalat cel mai puțin în rândul subiecților de 70 de ani aflați la prima căsătorie comparativ cu toți ceilalți subiecți ai cercetării, fie ei recăsătoriți, văduvi, divorțați sau singuri.
Pentru tema căsătorie și sănătate consistente sunt și notițele lui Prigerson, Maciejewki și Rosenheck, din anul 2000 care spuneau că îndivizii cu vârste peste 50 de ani au raportat mai puține boli cronice, funcționalitate ridicată, mai puține vizite la fizioterapeut și mai puține zile de îngrijire la pat decât văduvii de aceeași vârstă.
Este evident că subiecții ultimei cercetări nu au ales de bună voie acest statut (văduv) dar este vizibilă o perspectivă îmbunătățită asupra calității vieții celor căsătoriți.
Mă opresc pentru o precizare pe care trebuie să o menționez și pe care literatura o susține prin ceea ce voi motiva mai jos: simpla prezență a soțului sau a soției nu crează indivizilor un scut protector de care bolile se izbesc și sunt respinse cu viteză mare! În niciun caz! Este vorba de motive mai ample și mai concrete de atât. Ar fi ireal să considerăm că statutul marital în sine are calități magice, nu-i așa?
Anderson și McCulloch își concentrau atenția încă din anul 1993 asupra efectelor pe care le are calitatea relației maritale și o vedeau ca pe o importantă resursă interpersonală de folosit de-a lungul vârstei adulte fiind întruchiparea celei mai intime forme de suport emoțional în perioada maturității.
Începând cu anul 2000 se iau în calcul mai mulți factori de studiu în evaluarea relației dintre sănătate și căsătorie sub denumirea de ”calitate a relației maritale”. Inițial au fost considerați trei factori:
Pe parcurs acesti factori au fost distilați în:
Rezultatele cercetării lui J. Bookwala despre căsătorie și sănătate spun că cei patru factori ai calității maritale se leagă între ei și neînțelegerile maritale, mai puțină comunicare între soți și mai multe comportamente negative din partea partenerului sunt direct legate de participanții la studiu de o evaluare globală a mariajului mai slabă.
Remarcabil este că dintre factorii enumerați mai sus, comportamentul negativ ale soțului/soției are cel mai mare impact asupra sănătății. Din analiza amplă a rezultatelor, J. Bookwala remarca faptul că acesta corelează cu o calitate scăzută a vieții, boli cronice, efecte fizice și autoevaluare negativă a sănătății.
Pe de altă parte, în literatura dintre anii 1985 și 2000 care tratează tema căsătorie și sănătate există studii care demonstrează că mariajele armonioase caracterizate de satisfacția ambilor parteneri se leagă de calitatea sporită a somnului, mai puține vizite la medic și sănătate fizică bună.
Într-un studiu publicat în ”Journal of Health and Social Behavior” la începutul anului 2016, Tamborini aduce în discuție o diferență pe care o face divorțul în viețile celor doi soți. În timp ce femeile divorțate întâmpină probleme financiare în urma separării surselor de venit, bărbații se găsesc în fața dificultății de a crește singuri copiii.
De remarcat este faptul că femeile divorțate se autoevaluează ca având o sănătate mai precară, un grad crescut de stres psihic și fiind predispuse la boli cardiace, morbiditate și mortalitate. Cert este că divorțul este un eveniment stresant pentru ambii parteneri generând tensiune socio-psihologică și cauzând probleme de sănătate.
Dar care sunt efectele acceptării acestui statut la vârste mai fragede?
Ei bine, Horwitz, White și Howell-White demonstrau, în urma unui studiu realizat pe o durată de 7 ani că persoanele care se căsătoresc la 18, 21 și 24 de ani și rămân căsătoriți (cel puțin până la finalizarea studiului) se autoevaluează ca având un nivel ridicat al bunăstării decât cei care rămân necăsătoriți pe durata studiului. Barbații căsătorți suferă mai puțin de depresie iar femeile din aceeași categorie declară mai puține probleme cu alcoolul.
Într-un cuvânt, tinerii căsătoriți sunt mai puțin stresați decât cei necăsătoriți.
Aceste elemente sunt considerate ca având la bază cantitatea de suport social oferită de partnere, integrarea socială și siguranța financiară oferită de prezența ambilor parteneri.
În concluzie, căsătoria amplifică sentimentul de suport, atașament și apartenență. Căsătoria dă stabilitate emoțională, scade prevalența dependențelor, crește sentimentul de bunăstare și întârzie instalarea bolilor cronice.
Ah, da, am omis să menționez! O căsătorie în care partenerii comunică eficient, fac gesturi frumoase unul pentru celălalt și se susțin aduce toate aceste beneficii. Simplul fapt de a fi căsătorit nu poartă, în sine, efecte magice.
Dragi cititori, aveți altă opinie despre legătura dintre căsătorie și sănătate? Foarte bine. Vă dau voie să mă contraziceți! Cu o singură condiție: să fie argumentată! Va fi o plăcere să citesc ideile voastre!